Îmi doresc, ceva mai mult

                                    Marcu 10:46-50    

            „Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos lângă drum și cerea de milă.

            El a auzit că trece Isus din Nazaret, și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

            Mulți îl certau să tacă; dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

            Isus S-a oprit, și a zis: „Chemați-l!” Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.”

            Orbul și-a aruncat haina: a sărit și a venit la Isus.”

          Nu este o mai mare binecuvântare și nu este o mai mare cinste pentru un om, ca aceea a chemării lui Isus. El cheamă toți oamenii la „…Împărăția și slava Sa.” 1Tesaloniceni 2:12.

          Din pricina aceasta, Satan caută să-ți pună piedici, prin tot felul de „unelte”, ca să nu auzi glasul Domnului să nu-I auzi chemarea și să nu te poți apropia de El.

         Lucrul acesta ni-l descoperă Scriptura și în textul de mai sus: „Mulți dintre cei ce erau cu Isus, îl certau pe Bartimeu să tacă.”

Satan caută să întorci mereu privirile înapoi, spre trecut, spre „prajii” și „oalele” cu carne ale Egiptului.

        El caută să îți aducă în minte mereu lucrurile din trecut.

Măcar o dată să privești înapoi ca și nevasta lui Lot și este destul. În felul acesta i-ai dat satisfacție celui rău.

Îndemnul Duhului Sfânt și al meu este acesta: spune-i un NU hotărât; spune-i inimii tale: „toate cele ce au fost în trecut în viața mea, le socotesc gunoaie.”

De acum, eu privesc înainte pentru că vine Mirele în întâmpinarea mea și nu vreau să ratez întâlnirea cu El.

„Bartimeu, și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

Dacă vei asculta de oameni și de satan, vei rata poate ultima ocazie să te întâlnești cu Cel ce te cheamă pe nume, să vii la El.

În ceea ce mă privește, nu vreau să ratez oportunitatea de a fi lângă Isus. Eu nu mai ascult de lume, vreau ceva mai mult: mă duc în sus, la nuntă și nu orice nuntă; este nunta vieții mele.

Când îmi voi vedea față în față Mirele vreau   să-I cad la picioare ca și Maria în Ghetsimani, în dimineața învierii, să I le cuprind în brațe.

Atunci, I le voi săruta mult; voi plânge de bucurie și de fericire pentru că m-a salvat și pe mine din felul deșert de viețuire. M-a chemat pe nume, să vin la El. Lumea îmi spunea că m-am rătăcit!

Lumea îmi spunea că mi-am închis viitorul, dar eu glasul ei nu vreau să-l mai aud, ci numai vocea dulce a Mirelui meu, Isus.

El mi-a șters tot trecutul și mi-a dăruit un nou stil de viață; o viață frumoasă, cu bucurii chiar și în mijlocul necazurilor și mi-a dăruit nădejdi care nu mă înșală.

Îi voi mulțumi că m-a spălat în Sângele sfânt și m-a îmbrăcat cu o haină din garderoba cerului.

       Acum, după ce am lepădat „haina murdară” ca și Bartimeu, și am răspuns chemării divine, mă bucur în fiecare zi de întâlnirea cu Isus și de faptul că pot să stau de vorbă cu El la orice oră.

De cele mai multe ori ne mulțumim cu faptul că la Adunare a fost frumos; ne bucurăm de o cântare, de un îndemn la rugăciune, sau de o predică bună.

Ne bucurăm de părtășie cu frați, cu surori, dar parcă nici unul nu ne dorim mai mult.

Ne mulțumim cu atât de puțin!

Trecea Isus prin Ierihon și mulțimile Îl urmau, Îl îmbulzeau și se mulțumeau cu așa de puțin. Li se părea că este frumos în prezența divinității Sale, că nu mai au nevoie de altceva! Și este adevărat, că dacă îți dorești „frumosul” care dăinuiește veșnic, nu îl găsești nicăieri în altă parte, decât în prezența Mântuitorului.

Domnul Isus îi vindeca pe cei bolnavi, îi sătura cu pâine și pește pe cei flămânzi, îi elibera pe cei prinși de demoni…

Era frumos și benefic să stai în prezența lui Isus.

Dar Cuvântul Sfânt ne descoperă ceva mai mult; și anume faptul că, pe când ieșea Isus cu alaiul din cetate, afară stătea un om, Bartimeu, care era orb.

El a dorit ceva mai mult decât frumosul, mai mult decât pâinea, sau peștele și mai mult decât freamătul mulțimii. Bartimeu își dorea ca Isus să se atingă de el, să-i deschidă ochii ca să-L vadă pe Cel ce face minuni.

Am văzut primari și oameni care doreau să câștige alegerile. În scopul acesta (murdar), au venit în Adunare și au plecat repede înapoi, după ce s-au prezentat și și-au mărturisit scopul vizitei.

Astăzi, Isus trece din nou pe la Betel (casa lui Dumnezeu), sau în orice loc în care este chemat Numele Său și El nu pleacă mai departe. Isus, nu se grăbește!

El rămâne, pentru că are un alt scop decât acela electoral și anume, vrea să lucreze și să restaureze ființele noaste.

El nu se grăbește, ci te așteaptă cu răbdare să vii la El ca să te îmbrățișeze cu drag.

Întrebarea este: te mulțumești doar cu faptul că trece Isus pe lângă tine, sau vrei ca mâna cerească să te atingă și pe tine?

Pentru aceasta trebuie să lași orice  prejudecată și să strigi ca și Bartimeu: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine” și apoi, să nu te mulțumești doar cu atât, ci continuă să-I spui durerea, necazul, bucuria, mulțumirea.

Așa doresc; să-L văd față în față, să mă uit în ochii Lui și să-I mulțumesc de tot binele pe care mi   L-a făcut.